despre manipulare, demagogie şi propagandă

mici lecţii despre cum funcţionează psihologia maselor şi propaganda

~~~
Marea masă a unui popor nu poate decât foarte puţin accede la ideile abstracte.
Ea va fi mai uşor de cucerit în domeniul sentimentelor şi aici se găsesc resorturile secrete ale reacţiilor sale, fie pozitive, fie negative…
Dar pentru a construi ceva pe terenul sentimentelor mulţimii, trebuie ca acestea să fie extraordinar de stabile.
Credinţa este mai dificil de zdruncinat decât ştiinţa.
În toate timpurile, forţa care a declanşat revoluţiile cele mai violente de pe pământ a constat într-o măsură mult mai mică în proclamarea unei idei ştiinţifice care să cucerească mulţimile, decât crearea acelui fanatism şi acelei isterii colective ce supune masele în mod implacabil.
Oricine vrea să cucerească masa trebuie să cunoască cheia ce deschide uşa inimii ei. În acest caz, obiectivitatea înseamnă slăbiciune, iar voinţa, putere.

~~~
Capacitatea de asimilare a maselor largi este foarte limitată, înţelegerea puţină, dar, dimpotrivă, lipsa sa de memorie este mare.
Deci orice propagandă eficace trebuie să se limiteze la doar câteva puncte şi să le pună în valoare prin formularea unor formule stereotipe.

Mulţimea nu va ţine minte decât după repetarea necontenită a noţiunilor cele mai simple.

Din acelaşi motiv, este preferabil să se meargă până la capăt după programul de început chiar dacă anumite puncte ale sale sunt depăşite prin prisma evenimentelor, în special pentru evitarea confuziei din minţile celor mulţi, care nu şi-ar putea explica lesne de ce un anume punct din dogmă a trebuit să fie înlocuit, odată ce dogma este dogmă.

Dacă minţiţi, minciunile trebuie să fie uriaşe.
Este ceea ce fac cei care cunosc masele; ei pun în aplicare principiul foarte just conform căruia, cu cât sunt mai mari minciunile, cu atât devine mai sigur că o parte din ele vor fi crezute.
Într-adevăr, marea masă se lasă cu atât mai uşor coruptă în cele mai adânci fibre ale sufletului cu cât este mai puţin conştientă că se lansează într-o acţiune ce serveşte răul: tocmai de aceea, dată fiind simplitatea primitivă a sentimentelor ei, va deveni mai uşor victima unei minciuni mari decât a unei minciuni mici.
În ceea ce o priveşte, ea nu se dedă în general decât la minciuni mici, ruşinându-se prea tare de cele mari (vezi 9-11).
Iată de ce ea nu va putea concepe ca posibilă o asemenea falsitate şi nu va putea crede că alţii sunt în stare de minciuni neruşinate.

Prin urmare, întotdeauna ceva din cele mai sfruntate minciuni îşi atinge scopul, lucru de necontestat.

Mai ales, nu ezitaţi niciodată, şi nu explicaţi niciodată ceea ce spuneţi, nu-i faceţi niciodată vreo concesie adversarului, pictaţi toate contrastele în negrul cel mai negru şi albul cel mai alb.
Aceasta este prima dintre concluziile necesare oricărei propagande în general: să cunoşti poziţia sistematică unilaterală, cu privire la orice chestiune dezbătută.
În toate timpurile, poporul a considerat atacarea nemiloasă a adversarilor lor ca fiind cea mai sigură dovadă a bunei credinţe.
Pentru el, a renunţa să-i distrugi pe aceştia înseamnă a înşela buna credinţă, înseamnă chiar a nega că aşa ceva există.

Vehemenţă, pasiune şi fanatism, iată această puternică atracţie magnetică care nu se poate exercita asupra maselor prin intermediul marilor idei, această forţă de convingere care dăruieşte, de una singură, credinţa absolută în principiile sale şi hotărârea fanatică de a le face să triumfe.