întoarcerea din urss
~~~
în timpul procesului de la moscova privind marea teroare, controversa internaţională cu privire la “paradisul sovietic”, ajunsese la mari înălţimi, despre care fac dovadă publicaţiile epocii
să cităm câteva:
andrew smith, comunist american, de origine slovac
el prezintă în 1936 o mărturie asupra celor trei ani pe care i-a petrecut în urss ca muncitor specialist: “I was a soviet worker”, ed ditton, new york (traducere din limba franceză în revue universelle, paris, 1937)
el descrie lagărele îngrozitoare în care supravieţuiesc 11000 muncitori de la elektozavod, frecventele accidente de muncă, tratamentul inegal, abuzurile privilegiaţilor sistemului
walter citrine, secretar general al sindicatelor britanice (trade unions) a vizitat urss în 1936
a prezentat impresiile sale în “cartea adevărului în rusia”, ed rutlege, londra, 1937:
a afirma că un guvern democratic, aşa cum există în franţa, în anglia, în ţările scandinave şi în alte părţi nu are o valoare reală pentru muncitor este un nonsens
nu am ascuns niciodată imperfecţiunile democraţiei, aşa cum există aceasta, dar o prefer dictaturii comuniste
rusia a suprimat orice opoziţie politică, libertatea cuvântului, a presei, a reuniunilor, sunt refuzate tuturor, cu excepţia partidului comunist
muncitorul rus, păzit milităreşte, spionat în viaţa sa particulară, nu este un om liber
dictatura comunistă este asemenea celei fasciste
roland dorgeles, membru al academiei goncourt, îşi expune impresiile în l’intransigent, paris, ianuarie 1937:
două milioane şi jumătate de privilegiaţi
restul nu are nicio importanţă
muncitorul este exploatat
pedeapsa cu moartea reprezintă o sancţiune curentă pentru sabotaj sau grevă
kleber legay, secretar general al minerilor din nord, raportează în le populaire du nord, la 24 ianuarie 1937:
o dorinţă modestă, fie ca niciodată clasa noastră muncitoare să nu cunoască un nivel social aşa de jos ca al ruşilor
louis ferdinand celine, premiul goncourt, 1934; şi el s-a întors dezgustat din călătoria în urss, mea culpa, ed denoel, paris, 1937:
nu trăiesc decât cu o zecime dintr-un buget normal, cu excepţia poliţiei, armatei, propagandei
andre gide, întoarcerea din urss, ed gallimard, paris, 1937:
ni se promitea dictatura proletariatului; suntem departe de aşa ceva
da, dictatura, dar cea a unui singur om
exact ceea ce nu doream
sunt prea mulţi săraci
nu există nicio ţară unde spiritul este mai puţin liber, mai supus, mai terorizat, mai vasalizat
este deci limpede că lumea era informată încă din 1937
asta nu a schimbat cu nimic opinia publică a lumii libere
răspunderea marii terori trebuie să fie împărtăşită de toţi
